Brains,Brains!! O poveste despre zombies.

De cand eram pustan am inceput sa dezvolt o atractie “morbida” pentru filmele horror in general si pentru cele cu zombie in special. M-am indragostit pe loc de aceste creaturi “minunate” dupa ce am vizionat clasicul “The Return of the Living Dead-1985”  in vara lui 1991. Acest film m-a marcat profund,vocabularul meu imbogatindu-se pe loc cu deja celebra replica: “brains,brains!!”. Pana acum am vizionat o gramada de filme horror,multe foarte proaste,altele exceptionale (ex:Evil Dead,The Exorcist,seria Omen si lista continua ore intregi) dar tot cele cu zombilici raman pe primul loc pentru ca sunt sincere si fara pretentii,desi multe din ele ascund subtilitati bine mascate de scenele gore,care par simpliste. De altfel,la prima vedere cineva ar putea spune (pe buna dreptate,poate) ca daca ai vazut un film cu zombies,le-ai vazut pe toate. Corect,zic,dar totusi,pentru mine,fiecare film e diferit in felul lui,chiar dacar toate au cam acelasi subiect: un grup de oameni cauta refugiu din calea hoardelor de zombies aparuti in urma unui accident nuclearo-chimic intr-o casa/mall/adapost nuclear/carciuma/strip joint. Si ce e fain de tot,mai mereu mor toti,rar scapa cate unul.

Trebuie sa adimit ca regizorul meu favorit all time de filme cu zombies este si va fi George A.Romero,fara de care cinematografia horror/splatter nu ar fi existat in forma ei actuala. Desi capodopera alb/negru “Night Of The Living Dead” din 1968 nu contine nici o referire la zombie (ei sunt numiti in film “ghouls),cuvantul magic apare prima data abia pe genericul de final. Daca pana la Romero au mai fost filme ce contineau cuvantul “zombie” (“White Zombie” – 1392,”I Walked With a Zombie”-1943), ele se refereau la sumbrul ritual haitian voodoo iar actiunea se desfasura in mare parte in Caraibe.

Romero a fost primul care a asociat apocalipsa zombie cu o contaminare radioactiva,cu un virus mortal eliberat din laboratoarele secrete,astfel mortii revenind la viata in cautarea hranei,in speta carne de om. In “Dawn of the Dead” -1978 se pune problema daca  zombie pot fi considerati canibali sau nu,avand in vedere ca sunt consumatori de carne umana. Concluzia este ca nu pot fi canibali,pentru ca nu se mananca intre ei,ci vaneaza doar fiinte vii,in speta oameni. O alta problema foarte interesanta care se discuta (apropos de vorbeam mai sus) in ultimul film al lui Romero,”Survival of the Dead”-2009 este daca zombies pot fi invatati sa vaneze/manance si alata carne decat cea umana si daca coabitarea cu ei poate fi astfel posibila. Desi se pare ca acest lucru nu este posibil si frizeaza absurdul, finalul filmului ne arata cu totul altceva,surpriza fiind maxima.

Nu voi face o cronica a filmelor lui Romero (desi ar trebui,sunt geniale) dar le voi trece in revista repede pentru ca ele au pus puternic umarul la dezvoltarea culturii zombie.

Mentionam mai sus “Night of the Living Dead”,aparut in 1968 in alb/ negru si restaurat color 18 de ani mai tarziu. E filmul care a pus piatra de temelie si care a inspirat majoritatea filmelor cu zombie,remake-uri dupa el facandu-se din 1990 incoace.

Partea a doua a seriei “Dead” este “Dawn of the Dead”-1978 si  descrie povestea unui grup de patru oameni refugiati intr-un mall ce lupta pentru supravietuire intr-o lume controlata de hoarde de zombies. Romero reia pentru a doua oara problema rasiala, una foarte sensibila in SUA, personajul principal fiind un barbat de culoare.

Partea a treia a aparut in 1985 – “Day of the Dead” si incheie trilogia Romero din secolul trecut.

Anul 2005 este anul aparitiei partii a patra, “Land of the Dead”, un film brutal care se petrece in Pittsburgh si care reia tema apocalipsei de acolo de unde o lasase “Day of the Dead”.

Partea a cincea, “Diary of the Dead” aparuta in 2007 este, din punctul meu de vedere cel mai bun film zombie din totdeauna. Este genul de reality/documentary style movie,filmat cu handycam-ul si in care suspansul este maxim, existand momente cand desi banui ce se va intampla,tot te sperii infiorator.

Partea a sasea si ultima,”Survival of the Dead”-2009 este singurul film care are o oarecare legatura cu celelalte,fiind reluata o scena din “Diary” pentru a ne fi explicata cat de grava este situatia in momentul respectiv. Este un film bun,onest si care pune o problema interesanta,pe care am prezentat-o cateva paragrafe mai sus.

Alt film care mi-a placut enorm (si care nu are legatura cu Romero de data asta) e serialul de televiziune “The Walking Dead”,un serial al carui prim sezon a aparut in 2010. Povestea o stim cu totii asa ca nu mai insist asupra ei,doar voi spune ca astept cu nerabdare seria a 3a ce va aparea in decembrie pentru a putea vedea daca nenorocita aia de Lori Grimes  va scapa cu bine. Sper ca nu:)… “The Walking Dead” este si filmul care mi-a ridicat pentru prima oara intrebarea ce ma macina de cand l-am vazut:

CE MA FAC IN CAZUL UNEI APOCALIPSE ZOMBIE ????

M-am tot chinuit sa gasesc raspunsul la aceasta intrebare,dar nu am reusit. Sigur, acum ma fascineaza gandul ca odata inceputa aceasta stare de urgenta,voi fi in alerta,voi fi nevoit sa invat sa trag cu arma,sa conduc o masina,sa mai stiu eu ca sa fac. Dar in realitate??

Intamplarea face ca in vacanta petrecuta acum ceva timp in Transilvania sa cunosc un cuplu de suedezi foarte pasionati de fenomenul zombie si care la randul lor isi cam puneau aceeasi intrebare. El,Kalle,chiar avea niste prieteni care formasera un “zombie survival group”,adica un grup de oameni care sa se invete cum sa reactioneze in cazul unei epidemii de zombie. Principala regula ar fi: “stam toti la un loc!”…Recunosc ca m-ar amuza teribil sa fac parte dintr-un asemenea grup,just for fun,dar nu stii cand iti va putea fi de folos. Am verificat din curiozitate si e plin net-ul de ele,care mai de care mai serioase,cu reguli bine stabilite punctual. De exemplu,primul care mi-a cazut in mana:

http://zombiesurvivalgroup.wetpaint.com/

In concluzie,  zombies au facut si vor face mereu parte din cultura noastra, fie pe suport video (filme,videoclipuri), fie pe suport de hartie (benzi desenate,carti), fie pe suport audio (muzica,in special death metal).

Inchei cu o superba piesa semnata de trupa suedeza Death Breath,ce vorbeste despre exact acesti minunati “compatrioti” ai nostri cu respiratie parfumata. Si nu uitati: “Brains,Brains!!!”

Advertisements

2 thoughts on “Brains,Brains!! O poveste despre zombies.”

  1. Ar mai fi de spus ca exista si o biblioteca intreaga de titluri publicate , unele scrise bine, serios si documentate . “Autoritatea” in domeniu e Max Broox , autorul faimosului The Zombie Survial Guide , World War Z si The Zombie Survival Guide: Recorded Attacks. Unul dintre romanele mele preferate cu zombie e Handling the Undead by John Ajvide Lindgvist ( acelasi Lindgvist care a scris si Let the right one in ).
    Zombie scenario or atomic/alien invasion sunt de parere ca nu e rau sa deschizi un survival guide , chiar si in gluma. Daca te prinde, find the ones you trust to survive with and start planning 🙂

  2. Thx guy for the books, le voi cauta si voi vedea despre ce e vorba.am citit si eu cateva carti,putine ce-i drept si foarte proaste.dar dpmdv, impactul unui zombie trebuie sa fie vizual,sa vezi cum musca,cum arata,cum ii explodeaza capatana:)…de aia prefer filmele…pai poate facem impreuna un grup d’asta,sa ne salvam unii pe altii:)…acum serios: cum ti se pare textul?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s