The Tunnel at the End of the Light:The Devil’s Blood Live in Bucharest 03.11.2012

Una din trupele mele preferate a poposit la inceput de noiembrie la Bucuresti, pentru un show exclusiv. Fara opening acts, doar ei si muzica lor. Banuiam ca nu o sa nu fie doar un simplu concert, dar ce s-a intamplat aseara a intrecut toate asteptarile mele de fan The Devil’s Blood.

Anuntat de ceva vreme, ritualul se pare ca nu a reusit sa suscite prea mare interes in randul rockerimii locale, blazate sau saturate oarecum de puzderia concertelor ce s-au cam aglomerat in toamna asta. Poate si pretul biletului (66 de lei – sincer mie nu mi se pare mult deloc) sa fi fost cauza pt care prietenosul club Fabrica (tot ea saraca, fara de care nu stiu ce ne-am face) nu s-a umplut nici pe jumatate, numarul oamenilor platitori atingand incredibila cifra de 66. Intr-un fel, a fost mai bine, cei prezenti au trait ceva unic, cei care n-au venit au pierdut ceva unic.

Conform programului anuntat cu cateva zile inainte, in loc de opening act urma sa avem parte de un intro pus la cale de trupa, intro ce dura cam 0 ora si ceva, timp in care ei isi faceau ritualul lor propriu in backstage. In loc de intro, a fost un playlist divers, ce a inclus Funeral Mist, Beherit si multe alte bunatati mai mult sau mai putin “extreme”. Lume putina, atmosfera intima si nerabdare maxima, cam astea au fost atributele serii pana la inceperea concertului.

Un pic dupa ora 23.oo au intrat pe scena cei 6 muzicieni, manjiti si efectiv imbibati de sange. Imediat in sala s-a raspandit un miros dulceag, parca de fluturi de matase, combinat cu ceva tamaie care pe mine m-a dus imediat la mirosul mortii. Intrebat dupa concert de Serban ce ” continea” acel miros, Selim Lemouchi a recunoscut ca era o amestecatura ciudata: tamaie de la altarul din backsatge, sange  proaspat si hainele lor purtate doar in timpul ritualurilor live. Rezultatul? Mirosul mortii.

Cine a vazut live The Devil’s Blood stie ca ei nu comunica deloc cu publicul, nu pentru asta sunt pe scena, astfel ca piesele lor se inlantuie una dupa alta, fara intreruperi inutile, impresia fiind de continuitate, de ceva cursiv, o comuniune intre artist si muzica lui. Pentru ca TDB asta fac, ei nu canta atat pentru public, cat pentru ei insisi, este ritualul lor sacru pe care-l infaptuie pe scena, folosindu-se de sange, instrumente si gesturi pentru a comunica ceva. Mesajul este clar, el reiese din muzica si versuri. Sangele nu are darul de a soca, ci este folosit pentru purificare, pentru a scoate la iveala alter ego-ul muzicianului care pe scena, timp de o ora, nu este persoana normala cu care poti bea o bere dupa concert. El reprezinta doar o unealta de care se folosesc toate energiile si puterile universului lui invocate inaintea si in timpul ritualului de comuniune cu forta superioara al carei slujitor este.

Am trait muzica The Devil’s Blood ca intr-o transa, am simtit cum in mine se nasc sentimente de euforie, de extaz aproape mistic, totul culminand cu incredibila improvizatie din “Christ Or Cocaine”, cand efectiv am rupt lanturile si mi-am eliberat spiritul.

Majoritatea pieselor au fost de pe ultimul album, “The Thousandfold Epicentre” la care s-au adaugat piese de pe MLP-ul  “Come Reap” si de pe primul album, “The Time of No Time Evermore“. Trupa este extrem de bine inchegata iar faptul ca se “incapataneaza” sa cante pe amp-uri din anii ’60 ii face sa aiba un sunet extrordianar de cald, aproape analog, daca pot spune asa. Chitarile, 3 la numar, desi nu sunt “de firma” sunt atat de melodioase si de muzicale incat este o reala placere sa le asculti muzica live.

Se vede ca mastermind-ul trupei este Selim, el parca isi ghideaza colegii in timpul pieselor, pare ca le spune cand sa atace impreuna un acord sau cand sa-l astepte sa-si execute solo-ul prelungit si ei doar sa tina ritmul. Prezenta scenica a vocalistei,  Farida MOS, este impresionanta, ea aducand un plus de misticism cantecelor prin gesturile teatrale, prin vocea puternica si prin momentele cand ingenuncheaza in fata unui altar (simbolic, la Bucuresti,pentru ca nu puteau sa-l ia in avion) pentru a se ruga.

Seara de sambata nu s-a terminat nici pe departe imediat, caci dupa concert formatia a cerut un afterparty si astfel cine a vrut a putut sa stea la o vorba cu membrii trupei sau sa-si ia niste autografe pe cd-urile fie cumparate de la stand fie aduse de acasa.

Una peste alta a fost un ritual extrem de interesant, o seara magica si inca un eveniment reusit marca Hatework. Avem nevoie de astfel de evenimente si e bine ca ele au inceput sa se intample mai des, asa cum a fost cum 2 sapt  un alt ritual, al finlandezilor de la Arktau Eos.

THE DEVIL’S BLOOD LINE UP:

SL/TDB/A-O

F/TDB/MOS

B/TDB/BAL

R/TDB/PDA

J/TDB/LBS

T/TDB/DVL

SET LIST:

1.THE HEAVENS CRY OUT FOR THE DEVIL’S BLOOD

2.THE MADNESS OF SERPENTS

3.HOUSE OF 10.000 VOICES

4.ON THE WINGS OF GLORIA

5.RIVER OF GOLD

6.SHE

7.THE THOUSANDFOLD EPICENTRE

8.THE TIME OF NO TIME EVERMORE

9.CRUEL LOVER

10.CHRIST OR COCAINE

Advertisements

One thought on “The Tunnel at the End of the Light:The Devil’s Blood Live in Bucharest 03.11.2012”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s