Cobra Fest day 1: Alice Null, Breathelast si Daniel Payne – 02.06.17 AB

Aseara in Fabrica s-a intamplat ceva ce nu as fi crezut ca ma va face sa traiesc una din cele mai misto seri din ultimul timp. A fost vorba mai exact prima seara din Cobra Fest, organizat de baietii de la The Guest. Partea super misto a acestui fest e ca show-urile au loc in 3 locatii diferite, scena acustica de pe terasa, scena din B52 si scena din Fabrica. Astfel, publicul se plimba dintr-o parte in alta cu lejeritate, sunt baruri peste tot, e si merch si per total aseara chiar a fost o atmosfera ca afara. Concertele au inceput, cu mici exceptii, la orele stabilite, contribuind astfel la fluiditatea atmosferei, daca pot spune asa.

Seara a inceput cu micuta trupa Alice Null pe scena acustica, concertul lor debutand la 7 jumate fix. Spun “micuta” pentru ca aceasta trupa e un duo, deci descrierea chiar merge in cazul asta. Timpul alocat lor a fost de jumatate de ora, prilej suficient pentru ei de a-si prezenta piesele atmosferice in fata unui public nou, probabil nefamiliarizat cu muzica trupei bucurestene.

Alice-Null-live-Fabrica

Cand ai in fata o trupa de care nu stii nimic, nu prea ai idee la ce sa te astepti, asa ca reactia destul de “molcoma” de la inceput a fost pe deplin justificata.
Piese ca You, Beating sau In my Dreams au creat o atmosfera destul de “trista” si deprimanta, in deplina concordanta cu soarele care apunea peste oras. Cu un sunet excelent facut de baietii de la Green Sound Team, Alice Null au mai facut aseara un mic pas catre iesirea din anonimat, concertul lor fiind destul de reusit.

O mica obiectie am de facut la adresa unei parti a publicului, care, la fel ca si la precedentul show al trupei din Club Control, a vorbit si a ras foarte tare in timpul recitalului. Astfel de reactii mi se par complet deplasate si lipsite de bun simt, in conditiile in care trupa de pe scena (oricare ar fi ea) se chinuie sa transmita un mesaj.

Trecand peste aceste mici detalii ce nu tin de muzica, dupa Alice Null a urmat pe aceeasi scena trupa bucuresteana Breathelast, care a sustinut un show acustic bazat in mare parte pe albumul Live Acoustic, aparut la finele anului trecut.
Muzica celor 5 baieti din Breathelast suna excelent si soft, fara distors, scotand si mai bine in evidenta o anume tristete si de ce nu, un sentiment acut de depresie.

Breathelast-live-Fabrica

Show-ul lor mi-a placut foarte mult, cu piese ca Infern, Monstrul, A Million and One si Wolves, care au sunat brici si au starnit aplauze in randul unui public numeros venit special sa-i vada. Imi plac trupele care risca si incearca uneori o abordare iesita din zona de comfort, o abordare care poate deschide noi orizonturi si usi. Asta inseamna curaj si o abordare gen “fuck you, noi astia suntem si cantam cum si ce vrem noi”.

Dupa ce luminile s-au stins pe scena acustica, ne-am mutat in B52, unde urma sa cante un tip, Daniel Payne, de care nu auzisem nimic pana ieri si nu stiam la ce sa ma astept. Tot ce citisem despre el e ca omul baga un fel country din Texas, deci ma gandeam ca ar fi ceva ce nu vezi decat in filme 🙂 Ca o paranteza, trebuie sa mentionez ca dupa concertul Alice Null m-am lansat in niste degustari de moonshine , de care nu mai bausem niciodata pana atunci, dar care m-a cucerit cu totul din cauza gustului. O bautura tare, dar foarte aromata, acest Ole Smoky Moonshine s-a potrivit de minune cu ce avea sa urmeze in B52.

Ajuns cu oarecare intarziere la club din cauza traficului, Daniel Payne impreuna cu band-ul lui au urcat din masina direct pe scena pentru soundcheck, dupa care au deschis robinetul la distractie. Ce a urmat timp de aproape o ora (sau poate mai putin, nici nu mai stiu), a fost un dezmat 100% american, asa cum vezi numa in filme sau documentare, bazat in special pe ultimul album de studio, Tales for Undesirables, lansat acum doi ani.

Country ca la mama lui, cu chiote, ritm, palarii de cowboy, dansuri frenetice in public ( oricat as fi vrut sa stau locului sa ma uit la show picioarele coordonate de moonshine si de muzica nebuna nu s-au putut abtine si am tropait ca un cal aproape incontinuu), toate au facut din acest concert o veritabila experienta pe care sunt foarte fericit ca am trait-o, deoarece nu participi in fiecare zi la un astfel de spectacol american pur sange. In timp ce Daniel Payne canta despre cowboy drogati (Methamphetamine Cowboy), crime (Hounds) si alte chestii legate de dorul de casa (Back to Texas, Jelous Train, Small Town), imaginatia mi-o luase razna si ma gandeam numai la niste tipi cu pantaloni de cowboy peste blugi, invartind un lasso si demonstrand live, in fata scenei, cum se leaga un vitel contracronometru.

Daniel-Payne-Live-Fabrica

Bineinteles ca ma gandeam si la o bataie generala, implicand scaune de bar si sticle sparte in capul adversarilor. Dar nimic din toate astea nu s-a intamplat, in schimb a fost numai distractie si muzica buna, pana la sfarsit. Ca fapt divers, am apreciat foarte mult vestele celor doi chitaristi (Aaron Smith si Daniel Payne), ornate cu niste backpatch-uri cu Ulver (Nattens Madrigal), respectiv Darkthrone si Burzum. Nu m-as fi asteptat la o asemenea asociere de stiluri muzicale, dar pana la urma muzica buna e universala, indiferent de genuri.

Dupa concert, Daniel si trupa lui au fost asaltati de cei prezenti pentru poze si scurte discutii, oamenii fiind mai mult decat prietenosi si dornici de comunicare. Pentru mine acest concert a fost revelatia serii, nu stiam la ce sa ma astept si surpriza a fost una de proportii. Un show exceptional si o idee geniala a baietilor de la The Guest de a-l aduce pe acest muzician american.

Per total seara de vineri a fost una din cele mai reusite pe care le-am trait in ultima vreme. Am trecut pe rand prin depresie, emotii, prin introspectie si chestii serioase, terminand seara dansand ca un apucat pe ritmuri texane, asa cum nu as fi crezut ca o voi face vreodata.

In seara aceasta urmeaza partea a doua a festului, sunt convins ca trupele ce vor canta vor fi la fel de bune si interesante, dar oricum merita sa mergeti si pentru atmosfera, festul asta chiar are una deosebita, pe care nu am simtit-o la noi, mai ales in Bucuresti. Congrats, The Guest pentru initiativa si sper sa ne vedem si la anul la editia a 2a.

Playlist Alice Null:

Reminiscence
Sleeping
In My Dreams
You
Beating
Lullaby

Playlist Breathelast:

Nu Uita
Enemy
A Million And One
Infern
Imi Lipsesc
Dead Coins
Wolves
Styx
Monstrul

Playlist Daniel Payne:

La Llorona
Few Fine People
Picture Show
Pain Pill Blues
Small Town
My Share of Mine
Jealous Train
Hopes & Dreams
When I Come to Call
Hounds
Back to Texas
Methamphetamine Cowboy

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s