Category Archives: Thoughts

Feel the Misery

Nu am fost vineri in Colectiv. Am facut-o cu 5 zile inainte, la alt concert. Dar as fi putut sa fiu, impreuna cu sotia mea. Eram in centru, foarte aproape si i-am propus sa mergem undeva sa bem ceva. Norocul nostru a fost ca nu aflasem de acel eveniment, nu stiam de lansare, altfel, cine stie, cum ne sta in fire, poate am fi ajuns. In schimb am mers acasa.

Dimineata m-am trezit cu mesaje panicate de la prieteni care ma intrebau daca sunt bine. Nu stiam de ce ma intreaba asta. Si asa am aflat de incendiu, am dat drumul la televizor si am inceput sa ma ingrozesc din ce in ce mai mult odata cu fiecare minut ce trecea. Nu mi-a venit sa cred (nu-mi vine nici acum, dealtfel) ca in acel club caruia i-am calcat pragul de multe ori s-a putut intampla aceasta catastrofa. Imi dau seama cat de norocosi am fost de fapt la acel concert al trupei God cand “amazoanele” lor scuipau foc de pe aceeasi scena, inspre acelasi tavan iar picaturi de benzina cadeau pe parul, hainele si fetele noastre.
In afara de Adrian Rugina, nu cunosc pe nimeni din cei care si-au pierdut viata vineri seara, dar ma simt extrem de legat de toti. Imi pare foarte, foarte rau de ei, de cei care agonizeaza in spitale acum, cu sanse mai mici sau mai mari de supravietuire, de familiile lor. Sunt extrem de revoltat ca s-a intamplat asta unor oameni fara absolut nici o vina, unor oameni care s-au dus in clubul ala blestemat doar ca sa se simta bine intr-o vineri seara, dupa o saptamana de rahat. Oricine putea fi in locul lor, si asta e si mai tragic.

Nepasarea, indiferenta, foamea, foamea asta fabuloasa de bani a unor indivizi pentru care siguranta celorlalti este ceva total neimportant ma scoate efectiv din minti. Ma simt atat de frustrat ca suntem considerati de toti, de la politicieni pana la astia care practic traiesc de pe urma noastra, niste paduchi, niste expendable youth. Nu vin ei in localul meu, nu-i nimic, o s-o faca altii. Chestia asta trebuie sa inceteze. Trebuie sa luam atitudine, moartea acestor copii, acestor tineri sa ne fie invatatura de minte, sa nu mai acceptam orice ni se propoune doar pentru ca nu exista aleternativa pentru acest lucru.
Trebuie sa ne stim interesul, acela de a ne asigura ca vom putea merge undeva in deplina siguranta si sa-i tratam cu spatele pe cei care nu ne respecta drepturile. Dreptul la viata nu e negociabil de nici un patron de club din lumea asta, sa fie clar!!
Nu e de datoria noastra sa luam la verificat clubul si angajatii lui. Pe asta trebuie sa o faca altcineva, de la primarii, de la pompieri, de la politie, de la mortii ma-sii. Adica oameni platiti (si) din banii nostri, care trebuie doar sa-si faca treaba,asa cum si noi ne-o facem pe a noastra la job-urile fiecaruia.

In momentul in care scriu, numarul victimelor acestui oribil incendiu a crescut, sunt 30 de oameni decedati si tare mi-e teama ca numarul lor va mai creste. Pentru ei, pentru cei raniti care vor ramane multilati pe viata, pentru noi, care vom mai merge la concerte, trebuie facut ceva. Iar daca nu altii o vor face legal, o putem face noi, intr-un singur mod, cel mai elegant: nu mai mergem in cluburi, baruri si alte d’astea. Simplu.

Nu pot sa cred ca pana in acest moment, la aproape 48 de ore, acest prim ministru mizerabil, cel mai talhar dintre toti talharii nu a avut curajul sa treaca sa lase macar o floare la locul tragediei. A aparut sambata la televizor, s-a umflat in fata aia de anchetat penal ca declara 3 zile de doliu national si gata: misiunea lui a luat sfarsit, s-a spalat pe maini. Nu ti-e rusine, ticalosusle, sa nu depui o floare, o lumanare, in memoria acestor copii? Nici un politician, in afara molatecului de Johannis nu a catadicsit sa-si arate fata urata acolo. Eu cred ca le e frica de repercusiuni, i-ar lua lumea la omor.

Alta putere in stat, in afara de cea exceutiva, ma refer la Biserica, tace malc. Unde sunt toti ipocritii aia de popi, in frunte cu jegosul ala de patriarh, atunci cand lumea are nevoie de ei? S-au dat la fund,cum le place lor, nu mai stie nimeni nimic de ei. Sa va fie rusine, inca o data ati demonstrat cat sunteti de perfizi si de ordinari. Daca nu va aduce profit, nu va intereseaza. Sper sa putreziti in cel mai crunt iad, acolo unde va este locul.

Ultimul punct pe care vreau sa-l ating este al celor 3 patroni de club, care au pe constiinta cei peste 200 de oameni decedati sau raniti. Din toata inima sper ca macar acum justitia sa fie aplicata asa cum trebuie si sa-i pedepseasca exemplar, astfel incat sa nu mai existe alti ca ei care sa-si bata joc de oameni ca noi. Macar acum, in al 12lea ceas, trebuie sa o luam de la 0 cu o pedeapsa pe masura, care oricum ar fi prea mica pentru tot dezastrul care s-a intamplat vineri seara.Nu ii va aduce pe cei disparuti inapoi, dar macar ar fi cat de cat o reparare morala.

PS: Am fost azi la marsul silentios de la Universitate si am ramas impresionat de masa enorma de oameni prezenta la acest trist eveniment. M-a impresionat solidaritatea pe care am simtit-o. E un lucru imbucurator ca un asemenea eveniment genereaza o asemenea reactie, dar pe de alta parte e trist ca nu ne manifestam la fel si in alte ocazii, cu puternice implicatii sociale.

Toate gandurile mele se indreapta spre cei disparuti, raniti si spre familiile lor. Am privit azi pe viu disperarea in ochi si m-a cutremurat. Nimeni nu merita sa treaca prin tot ce au trecut oamenii acestia. Sunt alaturi de voi, chiar daca nu va cunosc.

RIP.

Tara ne vrea prosti.

intamplator, ieri mi-au cazut ochii pe acest articol din adevarul.

http://adevarul.ro/news/politica/idealul-macovei-natiune-religie-trecutfara-identitate-1_54241c460d133766a86bdac9/index.html#

sustin libertatea de exprimare a fiecaruia, dar nu pot fi de acord cu imbecilitatea fiecaruia.

acest bogdan diaconu, tanar dupa poza, dupa port, mi-a depasit orice speranta ca in romania anului 2014 oamenii s-au saturat sa traiasca ancorati intr-un trecut mincinos, creat pe traditii invechite, mostenite din mosi si babe stramosi.
iata ca vine acest cruciat ale secolului 21 sa imi explice mie de ce Monica Macovei nu trebuie votata, pt daca satana fereste si iese presedinte, s-a zis cu toata credinta poporului roman spalat pe creier inca din fasa si vom deveni niste atei ordinari, sau mai rau, niste musulmani/budisti pt simplul fapt ca va fi scoasa religia din scoli si in locul ei va fi introdusa o istorie a religiilor, care este de departe mult mai interesanta decat basmele despre super eroul JC.

ce lucru josnic, dom’le, cata nesmitire. adica cum iti permiti tu, Monica Macovei, sa nu mai obligi un copil de 8 ani sa creada niste minciuni ordinare despre unul din cele mai mari rele ale omenirii. In schimb vrei sa-l faci sa caute singur, sa-i arati ca exista si altceva in afara de ce aude el acasa de la mamaia lui cu batic negru care face 1000 de cruci si cu stanga si cu dreapta si cu limba-n ceru’gurii cand trece pe langa orice biserica sau cruce.

nu conteaza ca Monica Macovei a fost cel mai prolific europarlamentar roman anul acesta. nu conteaza ca a fost laudata de mai toate forurile de la Bruxelles pentru activitatea sa ( nu ca niste sotii de prim ministri cu nostalgii ceausiste) – a indraznit sa se ia de sfanta bor? s-o ardem pe rug, zic, in piata revolutiei, rupe gigi becali bilete la intrare.

ce nu intelege acest stimabil jurnalist (si nu numai el, din pacate) e ca nu mai poti sa te ascunzi astazi in spatele bisercii si sa aperi crestinismul romanesc, care ne-a protejat de mii de ani. romanul nu mai e frate cu codrul, ci cu crucea.aceasta indoctrinare habotnica mi se pare gaunoasa, in conditiile in care toata lumea stie foarte bine cum functioneaza stistemul religios de la noi.

daca tot face atat pe aparatorul traditiilor crestinesti de la noi, eu as vrea sa-l intreb pe stimabil unde era si ce a facut bor, in frunte cu minunatul patriarh colaborator al securitatii in anii 80, cand ceausescu muta si demola biserici pe banda rulanta? nu am auzit de nici o pozitie oficiala, in afara de cea de drepti,care sa ceara sa fie lasate in pace.

nu luam atitutdine, dar ne rugam…si azi, in 2014, in caz de inundatii sau inzapeziri, tara e plina de toti imbecilii care prefera sa-si faca cruci si sa-l invoce pe dzeu in loc sa puna mana sa faca baraje si sa dea niste lopeti: las’meama ca are el grija de noi sa ne fie bine.

serios? oare cat va mai dura infantilismul asta? cat va mai dura pana ne vom trezi din acest vis urat? tare-mi e ca soarta ne e pecetluita si astia suntem. ma rog, unii dintre noi. cei servili si incapabili sa gandeasca singuri. eu nu vreau sa-mi cresc copilul asa.

sincer, eu o s-o votez pe Monica Macovei cu 2 maini, dar din pacate nu cred ca va face mare branza pentru simplul fapt ca luandu-se de religie, o gramada de cetateni cu drept de vot, vor alege pe altcineva. si nu din motive politice.

sa ai vise frumoase, bogdan diaconu.

Pensées nocturnes

Y a-t-il quelqu’un qui ne cherche pas la perfection ? Je m’en doute.

 

Nous sommes tous des êtres perfectionnistes, des gens qui cherchent atteindre la maturité des pensées et de la raison.

 

Mais en cherchant d’être les meilleurs, on échoue, on s’écrase les espoirs et le rêves.

 

On se noie dans la médiocrité et dans la pourriture humaine. On marche sur les corps de nos morts, sur les cadavres de nos ancêtres, en dissipant toute illusion d’une vie normale.

 

Car les plus importants de tout ce qui bouge dans cet univers sommes nous-mêmes. On s’en fout de l’autre, il n’a qu’à mourir, ça ne nous intéresse pas.

C’est moi qui compte ici, tu ne comprends pas ?

 

On peut afficher la richesse, on peut dissimuler la croyance en dieu ou en je ne sais pas quel autre saint esprit, mais au fond de nous-mêmes nous sommes tous pourris, corrompus, égoïstes et faux. Faux jusqu’au bout de nos âmes.

 

Être sincère avec toi-même et avec l’autre demande déjà une habilité surhumaine que personne ne possède. Tous ces traits ont disparu il y a longtemps, dans la noirceur des  temps, quand l’homme était encore en train de se ramper à la quête d’une vie soit disante normale.

 

La société moderne nous a appris que pour survivre il faut qu’on soit plus abroutis que jamais. Nous avons détruit tout ce qui pouvait nous sauver, nous avons rasé de la face de la terre tout humanité qui resta en nous.

 

Même si on possède des voitures ultra chic, des tonnes d’argent ou des maisons immenses qui ressemblent à des cages au fous, nous sommes les mêmes criminels, violateurs, menteurs déguisés en saints ou en philanthropes avec un cœur géant qui palpite du sang noir et pourri.

 

La disparition de la race humaine est la seule solution possible pour qu’on puisse prendre la vie à zéro et recommencer à habiter cette terre avec la certitude que la nouvelle génération sera plus différente que celle d’avant.

 

Avant qu’il ne soit déjà trop tard.

Maran ‘atha’ (Our Lord has Come)

Suck the poison from the breathing wounds
That open deep, just like a silent tomb
The blood is slowly flowing, black and thick
As your body trembles when you heavily breathe.

High on the cross, hanging from the rusty nails
The sun has scorched your skin and dried your face
You thought the sins of mankind will be forgiven
By sacrificing yourself like the mythical scapegoat.

Your people betrayed you by kissing your cheek
You offered them absolution and agreed to die
Hoping to resurrect and rise from the grave
Like a restless ghost to haunt the minds of men.

Now, waiting and praying to finally die
As the vultures circle around your soon to be corpse
You prey to your father above to grant you salvation
But all you receive is the wind on your face.

Through Fire

The Temple is burning, the flames getting higher
Its structure collapsing, engulfed by the fire
The altar’s deformed, all the pillars are broken
A chalice lies twisted, like an afterlife token.

The roof has collapsed, the wood has been burnt
Into a twisted mass of black ash it has turned
From the once impressive and beautiful walls
Like a thick spiderweb, the blackness falls.

The candles have melted on the faces of saints
The wax giving the statues a blasphemic taint
What once was majestic, enlightened and just
Is now breathing the fumes of the poisonous dust.

A pale moon is shining over the blackened stones
The ruins are smoking as the old church is gone
Its memory will be forgotten, no one will recall
That on the hill once a holy temple stood tall.

Ganduri, pur si simplu.

Stau adesea si ma intreb o chestie: de cate ori poate iubi cineva cu adevarat in viata? Si aici nu ma gandesc la iubirile platonice din copilarie sau la iubirea de familie. Ma gandesc la a iubi cu pasiune, cu ardoare, o persoana de sex opus (sau nu numai, dupa caz).

Viata ne rezerva multe suprprize, de foarte multe ori avem impresia ca am iubit, iubim, ca am gasit persoana potrivita, dar dupa ceva timp acest lucru se dovedeste a nu fi adevarat si atunci apare reactia, poate de inteles, de negare:

“Jur ca nu voi mai  iubi niciodata, jur ca nu mai voi mai implica emotional”.

Asta e exact ca deja celebra replica de dupa o betie crunta : “Jur ca nu voi mai bea nicioadata”. Sigur, pana a doua zi cand esti vazut cu paharul in mana, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

La fel si in dragoste. Nimic nu e mai neadevarat ca a spune ca nu vei mai iubi niciodata.

“Dar ce anume declanseaza aceasta iubire, de unde vine ea mai exact? Si cand iti dai seama ca iubesti cu adevarat si nu e doar o iluzie, o parere?”

Eu cred ca putem iubi cu adevarat de mai multe ori in viata asta. Imi place sa le numesc “iubiri de epoca”, adica intr-o anumita perioada a vietii iubesti altfel, de fiecare data diferit. In adolescenta iubesti primar, fara griji, esti dornic de experiente si ai impresia ca intalnesti marea dragoste mereu. Dupa despartire iti dai seama ca nu a fost nimic serios, te scuturi si treci mai departe.

Pe la 20 de ani, parca vezi lucrurile cu alti ochi, dar tot nu iei in serios dragostea asta. Iubim sa nu fim singuri. Dar iata ca si aceasta poveste s-a terminat. Realizezi ca te-a afectat mai mult decat ai fi crezut, te-ai gandit mai mult la despartirea asta. Poate chiar ai si suferit un pic.

“Hmmm, ce e chestia asta?”

Iti indrepti camasa, iti faci freza si mergi mai departe… Iata ca treci de 25 de ani si te indragostesti nebuneste. Te bulverseaza, te da peste cap. Deja incepi sa fii responsabil, te gandesti serios la anumite lucruri. Ti se pare ca persoana de langa tine e prima pe care ai iubit-o cu adevarat, celelalte iubiri nici nu au existat vreodata, nimic nu se compara nici pe departe cu ce simti acum. Dar oare chiar e pe bune ce ti se intampla? Esti tu sigur suta la suta ca cea pe care zici ca o iubesti este cea potrivita, “aceea”, pe care ai cautat-o si crezi ca ai gasit-o?

Inima iti spune ca o iubesti, dar mintea iti spune ca nu e ea “aceea”.

“Ce ma fac, voi mai avea destula dragoste de oferit aceleia pe care o caut de fapt? Daca tocmai pe ea nu o voi mai putea iubi pentru ca am ramas cu sufletul gol?”

Nu e asta o ironie, te intreb? Sa iubesti pe cineva care nu simti ca nu e persoana potrivita? Din fericire, te scutesc de chin si iata, te desparti si de data asta. Doare. Doare al naibii de tare si acum chiar iti juri ca nu vei mai iubi vreodata. Te vei juca doar, fara sa te implici cu adevarat.

“Lasa- i pe altii sa se implice, eu unul m-am saturat”.

E perfect normal sa gandesti asa, stai linistit. Nu-i nimic in neregula cu tine. Vei mai iubi, iti spun eu, doar ca nu stii tu inca. Si va fi si mai puternic decat tot ce ai iubit pana acum. Pentru ca in sfarsit vei gasi persoana potrivita.

“Da’ de unde stii tu, ba, ce se va intampla si care e persoana potrivita pentru mine?”

Uite ca stiu, pentru ca se vede pe tine, in tine. Daca te-ai vedea si tu in oglinda, mi-ai da dreptate.

Ai trecut de atatea ori pe langa ea, ai fost in locuri din care ea tocmai pleca, te-ai asezat la masa la care ea tocmai a stat minute inainte, poate ai si privit-o in ochi o secunda si habar nu ai avut ca peste ani, o vei intalni cu adevarat.

Te gandeai la ea cand,  plin de suferinta iti imaginai cum arata. Nu-i vedeai fata, nu-i stiai numele, nu o distingeai dar iti inchipuiai ca undeva, acolo, EA exista cu adevarat si poate si EA se gandeste la “tine” in acelasi timp. Sub cerul asta atat de gri al vietii, amandoi va cautati unul pe altul fara sa fi avut habar ca existati in acelasi univers haotic. Cel putin pana acum.

Si iata cum, la un moment dat, cand nu te asteptai, ai cunoscut-o. In carne si oase. Si ti-a placut. Chiar foarte mult. Dar te-ai gandit oare ca o vei putea iubi? Te-ai gandit oare ca atunci cand totul s-a aranjat de la sine si ranile s-au inchis, voi doi chiar veti fi impreuna?

“Daca imi spuneai asta acum 1 an, as fi zis ca faci misto de mine”.

Da, poti spune asta, desi stiu ca undeva adanc in sufletul tau te gandeai de mult la asta. Doar ca nu stiai cand se va intampla. Ei, uite ca cea pe care o inchipuiai cu ochii mintii in noptile tarzii pline de dezamagire si frustrare are un chip, un trup, un nume.

“Si crezi tu ca acum o sa fie in sfarsit bine?”

Asta numai tu stii, dar de obicei simti cand e vorba de EA. Iti dai seama imediat si nu te vei insela. Iar eu cred ca stii raspunsul deja. Trebuie doar sa ai grija. Cautarea ta a luat sfarsit.