Scrolls of Darmoth goes on screen – Episodul 1

Dupa o perioada destul de lunga de pauza, in care am tot zis ca scriu ceva dar nu am gasit momentul propice, iata ca a venit vremea sa ma reintorc la papirusul meu online.

Motivul nu este nici vreo cronica de concert, nici una de album, ci simplul fapt ca acum aproape o saptamana am inregistrat primul video clip dintr-o serie care, sper eu, va deveni tot mai lunga.

Cochetam de ceva vreme cu ideea de a face un suport video pentru acest blog, un canal de youtube unde sa-mi pot prezenta ultimele achizitii pe vinyl si, de ce nu, sa fac o cronica de album, un interviu cu o trupa preferata ce trece pe la noi sau pur si simplu sa vorbesc despre ceva foarte drag mie, adica rock-ul (extrem si nu numai).

Ajutat de prietena mea (si viitoarea mea sotie), sambata 14 februarie am trecut la fapte si am inregistrat primul video clip din viata mea. Am avut ceva emotii (se poate observa ca uneori m-am fastacit ca o scolarita) dar per total cred ca a iesit bine, cu micile greseli de rigoare. Astfel, la prezentarea noului EP si a ultimului album Tribulation, in loc de “The Death and Rebirth Of”…, am mentionat The Death and Life of Tribulation. Iar pe album l-am botezat Children of the Damned in loc de “Children of the Night”. Astel de greseli sunt normale si mi le asum, sper sa nu mai exsite si in viitor. Un moment amuzant si complet neregizat a fost aparitia meteorica dar distractiva a lui Mufi pisica mea cea neastamparata, care tot dadea tarcoale discurilor pe care urma sa le prezint.

Poate ca va intrebati ce rost are aceasta prezentare: nu o fac sa ma dau mare, ci pur si simplu am vazut ca la noi nu (prea) exista asa ceva. Sunt nenumarate clipuri pe YT despre carti, book haul-uri, unwrappings, unboxings, am vazut chiar si clipuri in care unii isi aratau camera in care locuiau (wtf?) asa ca m-am gandit ca o prezentare de discuri nu are de ce sa strice.

Colectionez muzica de foarte mult timp, de mai mult de 20 ani si am adunat de-a lungul vremii niste item-uri foarte interesante, rare si pe care mi-ar face mare placere sa le prezint. De cativa ani am cam incetat sa imi cumpar cd-uri si am trecut la discurile de vinyl, pe care in mare parte mi le comand fie de afara (am niste online shop-uri/record label-uri unde sunt client vechi), de la concerte, direct de la trupe (cam greu cu paypal-ul ca nu am cont) sau fie direct din magazinele de specialitate atunci cand calatoresc.  Toata aceasta pasiune va muri doar odata cu mine, asta e clar. Dar pana atunci, incerc sa o promovez si cine stie, poate cuiva chiar o sa-i placa ce o sa vada.

Daca aveti rabdare si chef, dati un click….sper sa va placa. Enjoy.

 

Darmoth/18.02.2015 AB

Advertisements

Death Metal Battalion Unleashed

Finally, after a fucking long wait, Johnny and his boys have reached the Romanian shores, for the first time in the band’s career.

The reason was Maximum Rock Festival that took place last weekend (24-25.10) at Turbohalle, in Bucharest.

I won’t review the full festival here, because the line-up was not my cup of tea and I didn’t care about the other bands that played there, but you can find a nice review here (in Romanian): http://www.metalfan.ro/concerte/maximum-rock-festival-2014-5993.html

But with Unleashed, well, that’s a completely different story. What metalhead hasn’t, at least once in his life time, listened to albums like “Across the Open Sea”, “Shadows in the Deep”, or “Where no Life Dwells” ?

The show took place on the second day of the fest and the band co head lined the night, together with their fellow countrymen from Dark Tranquility.

The bands that played before Unleashed were total crap, Elvenking with violins and hilariously painted faces, Slovenians from Noctiferia mixing some kind of extreme metal with a lot of core, Romanians Code Red boring as hell with their linear death metal, so I really looked forward to the first true band of the night (and, in fact of the whole festival) to come and knock me off my feet.

I did not have any expectations at all, since I did not see Unleashed playing live until then.

And geez, wasn’t that a surprise.

After a short but thorough sound check, the 4 Swedes entered the stage and delivered one of the most intense old school death metal shows I’ve ever seen.

Without any stupid attitude or silly comments, like other bands, they just did what they know best: play hard, heavy and straight in your face. The crowd was responding to every “order” Johnny gave, so they screamed off their lungs on “Hammer Battalion Unleashed”,” Death Metal Victory” or” Wir Kapitulieren Niemals”.

 

the_band

 

Reviewing almost the entire back catalogue, Unleashed took us from “Where no Life Dwells” to “Odalheim”, alternating the set list between slow crushing songs and brutal drum parts, thus making the perfect balance for the night.

The energy the band had, was transmitted to the audience, creating a bond between what happened on stage and what went on in the pit, where some dudes started some sort of circle mosh, quite harmless and funny.

The sound was perfect, the best until then and that helped a lot, since all the instruments, together with Johnny’s growling were easily heard. There is no way to describe the heaviness of this band when playing live, I was just staring in awe at these guys as they did what they know best, for almost 30 years now.

After one hour, the band had to stop, even though most of the fans would have preferred the show to go on and on. But that is what happens when you play at a festival and the time frame is quite restricted. I really do hope they will be back one day to play their own show and tell us again the story of how the Long Ships came, before the creation of time.

 

Set List (No Particular Order):

Before the Creation of Time

To Asgaard we Fly

Longships are Coming

Don’t Want To Be Born

Winterblot

Wir Kapitulieren Niemals

Hammer Battalion Unleashed

Fimbulwinter

This is our World Now

Your Children Will Burn

Triumph of Genocide

If They Had Eyes

Death Metal Victory

Tara ne vrea prosti.

intamplator, ieri mi-au cazut ochii pe acest articol din adevarul.

http://adevarul.ro/news/politica/idealul-macovei-natiune-religie-trecutfara-identitate-1_54241c460d133766a86bdac9/index.html#

sustin libertatea de exprimare a fiecaruia, dar nu pot fi de acord cu imbecilitatea fiecaruia.

acest bogdan diaconu, tanar dupa poza, dupa port, mi-a depasit orice speranta ca in romania anului 2014 oamenii s-au saturat sa traiasca ancorati intr-un trecut mincinos, creat pe traditii invechite, mostenite din mosi si babe stramosi.
iata ca vine acest cruciat ale secolului 21 sa imi explice mie de ce Monica Macovei nu trebuie votata, pt daca satana fereste si iese presedinte, s-a zis cu toata credinta poporului roman spalat pe creier inca din fasa si vom deveni niste atei ordinari, sau mai rau, niste musulmani/budisti pt simplul fapt ca va fi scoasa religia din scoli si in locul ei va fi introdusa o istorie a religiilor, care este de departe mult mai interesanta decat basmele despre super eroul JC.

ce lucru josnic, dom’le, cata nesmitire. adica cum iti permiti tu, Monica Macovei, sa nu mai obligi un copil de 8 ani sa creada niste minciuni ordinare despre unul din cele mai mari rele ale omenirii. In schimb vrei sa-l faci sa caute singur, sa-i arati ca exista si altceva in afara de ce aude el acasa de la mamaia lui cu batic negru care face 1000 de cruci si cu stanga si cu dreapta si cu limba-n ceru’gurii cand trece pe langa orice biserica sau cruce.

nu conteaza ca Monica Macovei a fost cel mai prolific europarlamentar roman anul acesta. nu conteaza ca a fost laudata de mai toate forurile de la Bruxelles pentru activitatea sa ( nu ca niste sotii de prim ministri cu nostalgii ceausiste) – a indraznit sa se ia de sfanta bor? s-o ardem pe rug, zic, in piata revolutiei, rupe gigi becali bilete la intrare.

ce nu intelege acest stimabil jurnalist (si nu numai el, din pacate) e ca nu mai poti sa te ascunzi astazi in spatele bisercii si sa aperi crestinismul romanesc, care ne-a protejat de mii de ani. romanul nu mai e frate cu codrul, ci cu crucea.aceasta indoctrinare habotnica mi se pare gaunoasa, in conditiile in care toata lumea stie foarte bine cum functioneaza stistemul religios de la noi.

daca tot face atat pe aparatorul traditiilor crestinesti de la noi, eu as vrea sa-l intreb pe stimabil unde era si ce a facut bor, in frunte cu minunatul patriarh colaborator al securitatii in anii 80, cand ceausescu muta si demola biserici pe banda rulanta? nu am auzit de nici o pozitie oficiala, in afara de cea de drepti,care sa ceara sa fie lasate in pace.

nu luam atitutdine, dar ne rugam…si azi, in 2014, in caz de inundatii sau inzapeziri, tara e plina de toti imbecilii care prefera sa-si faca cruci si sa-l invoce pe dzeu in loc sa puna mana sa faca baraje si sa dea niste lopeti: las’meama ca are el grija de noi sa ne fie bine.

serios? oare cat va mai dura infantilismul asta? cat va mai dura pana ne vom trezi din acest vis urat? tare-mi e ca soarta ne e pecetluita si astia suntem. ma rog, unii dintre noi. cei servili si incapabili sa gandeasca singuri. eu nu vreau sa-mi cresc copilul asa.

sincer, eu o s-o votez pe Monica Macovei cu 2 maini, dar din pacate nu cred ca va face mare branza pentru simplul fapt ca luandu-se de religie, o gramada de cetateni cu drept de vot, vor alege pe altcineva. si nu din motive politice.

sa ai vise frumoase, bogdan diaconu.

Pensées nocturnes

Y a-t-il quelqu’un qui ne cherche pas la perfection ? Je m’en doute.

 

Nous sommes tous des êtres perfectionnistes, des gens qui cherchent atteindre la maturité des pensées et de la raison.

 

Mais en cherchant d’être les meilleurs, on échoue, on s’écrase les espoirs et le rêves.

 

On se noie dans la médiocrité et dans la pourriture humaine. On marche sur les corps de nos morts, sur les cadavres de nos ancêtres, en dissipant toute illusion d’une vie normale.

 

Car les plus importants de tout ce qui bouge dans cet univers sommes nous-mêmes. On s’en fout de l’autre, il n’a qu’à mourir, ça ne nous intéresse pas.

C’est moi qui compte ici, tu ne comprends pas ?

 

On peut afficher la richesse, on peut dissimuler la croyance en dieu ou en je ne sais pas quel autre saint esprit, mais au fond de nous-mêmes nous sommes tous pourris, corrompus, égoïstes et faux. Faux jusqu’au bout de nos âmes.

 

Être sincère avec toi-même et avec l’autre demande déjà une habilité surhumaine que personne ne possède. Tous ces traits ont disparu il y a longtemps, dans la noirceur des  temps, quand l’homme était encore en train de se ramper à la quête d’une vie soit disante normale.

 

La société moderne nous a appris que pour survivre il faut qu’on soit plus abroutis que jamais. Nous avons détruit tout ce qui pouvait nous sauver, nous avons rasé de la face de la terre tout humanité qui resta en nous.

 

Même si on possède des voitures ultra chic, des tonnes d’argent ou des maisons immenses qui ressemblent à des cages au fous, nous sommes les mêmes criminels, violateurs, menteurs déguisés en saints ou en philanthropes avec un cœur géant qui palpite du sang noir et pourri.

 

La disparition de la race humaine est la seule solution possible pour qu’on puisse prendre la vie à zéro et recommencer à habiter cette terre avec la certitude que la nouvelle génération sera plus différente que celle d’avant.

 

Avant qu’il ne soit déjà trop tard.

Maran ‘atha’ (Our Lord has Come)

Suck the poison from the breathing wounds
That open deep, just like a silent tomb
The blood is slowly flowing, black and thick
As your body trembles when you heavily breathe.

High on the cross, hanging from the rusty nails
The sun has scorched your skin and dried your face
You thought the sins of mankind will be forgiven
By sacrificing yourself like the mythical scapegoat.

Your people betrayed you by kissing your cheek
You offered them absolution and agreed to die
Hoping to resurrect and rise from the grave
Like a restless ghost to haunt the minds of men.

Now, waiting and praying to finally die
As the vultures circle around your soon to be corpse
You prey to your father above to grant you salvation
But all you receive is the wind on your face.

Neokhrome, Bucuresti, 04/01/2014 AB

Imi plac surprizele. In general, dar cele muzicale in special. Ma bucur mult ca inca mai pot descoperi trupe care sa-mi placa si carora sa le apreciez valoarea, mai ales live.

Asa am patit sambata trecuta, cand am decis sa merg in Ageless, unde, la a 36a editie a Metal Under Moonlight, deja traditionalul eveniment organizat de Titusache de la Bestial Records, au fost invitati maghiarii de la Neokhrome, o trupa de care sincer nu auzisem pana in acel moment, dar care ne-au mai calcat pragul in noiembrie, impreuna cu cei cinzecisisasetrei.

Curios din fire, am verificat celebrele arhive metalice si am ramas relativ surprins sa vad ca trupa are deja 3 albume la activ, semn ca treaba merge bine.  Nestiind la ce sa ma astept, am dat o ascultare rapida pe You Tube a unei piese de pe “Downfall/Collapse”, al doilea album al trupei, aparut in 2007,  iar ceea ce am auzit mi-a placut mult. Un black metal super rapid, dar lucrat bine de tot, ceea ce nu ma mira, pentru ca in ultimii ani ungurii s-au dezvoltat teribil si la acest capitol.

Cum pofta vine mancand, am bagat si o piesa de pe ultimul album, “Perihelion” si imediat am constatat o “usoara” schimbare de exprimare. Agresivitatea extrema a fost inlocuita de  o nota spatiala, caracterisitca poate ultimelor Borknagar, Vintersorg sau Vortex, cu o voce orientata mai mult spre clean decat spre screamingul din aria black. (Din cate am inteles ulterior de la vocalul trupei, cam asta ar fi abordarea viitoare, ba chiar trupa isi va schimba denumirea in Perihelion).

Aceste doua piese au fost mai mult decat suficiente sa-mi dau seama ca trupa asta chiar merita vazuta live, astfel incat, odata cu lasarea intunericului si a cetii am ajuns in Ageless pentru concert. Faptul ca era intrare libera si ca era sambata seara s-a vazut imediat, clubul fiind super plin de oameni (si de fumul lor blestemat, dar problema cu aerisirea e veche si vorbim degeaba).

Ideea lui Titus de a mai aduce o trupa romaneasca in deschidere a fost buna, dar din pacate alegerea cam neinspirata, si asta nu din vina organizatorului, ci mai degraba din cauza lipsei trupelor romanesti de calitate. Nu voi zabovi asupra prestatiei celor de la Reborn pentru ca nu am ce sa spun. Nu mi-au placut deloc si drept urmare voi depasi momentul.

Dupa change over-ul si mini sound check-ul de rigoare, au urcat pe scena cei patru baieti din Debrecen. Imediat, Gyula Vasvari ne-a intampinat cu un “buna seara” calduros de romanesc si au inceput in forta, cu primele trei piese ce deschid ultimul album, Perihelion. Trebuie sa recunosc ca m-am ridicat imediat de unde stateam ca sa merg in fata sa vad/aud exact ce se intampla pe scena, deoarece live trupa suna foarte foarte bine. Chitarile combina cu maiestrie riff-urile agresive de black metal cu acordurile aerisite, aproape de post rock, iar vocea lui Gyula trece cu o usurinta remarcabila de la screaming-ul feroce la clean-ul melodic si foarte expresiv.

concert

In premiera, am avut parte si de doua piese noi ce vor aparea pe urmatorul album de studio a trupei, dupa care ne-am reintors la Perihelion pentru inca 2 piese. La final, la cererea publicului numeros, Neokrhome au acordat un bis, cover al trupei maghiare VHK, o trupa de care, asa cum a mentionat si Gyula, nu avea cum sa auda cineva de prin partile astea.

Per total fost o seara foarte resuita si ma bucur mult ca acest eveniment a iesit foarte bine, asa cum imi spunea si Gyula dupa cantare, surpins extrem de placut de numarul si reactia publicului, care intr-o singura seara a fost la fel de numeros ca in toate concertele sustinute cu cinzecisisasetrei adunate la un loc.

Un inceput promitator de an, next stop: Watain +Degial.

Set List Neokhrome:

aurea

stellar outcast

starborn

élj

closer to the sun

nap fele néz

through the surface

cold ashes of vanished time

Encore:

verôfény (VHK cover song)

Through Fire

The Temple is burning, the flames getting higher
Its structure collapsing, engulfed by the fire
The altar’s deformed, all the pillars are broken
A chalice lies twisted, like an afterlife token.

The roof has collapsed, the wood has been burnt
Into a twisted mass of black ash it has turned
From the once impressive and beautiful walls
Like a thick spiderweb, the blackness falls.

The candles have melted on the faces of saints
The wax giving the statues a blasphemic taint
What once was majestic, enlightened and just
Is now breathing the fumes of the poisonous dust.

A pale moon is shining over the blackened stones
The ruins are smoking as the old church is gone
Its memory will be forgotten, no one will recall
That on the hill once a holy temple stood tall.