Ganduri ramase de-aseara:Rezident Ex live Bucuresti 21.09.2012

“Si anii ce s-au scurs”: nimic nu putea reda mai bine ca acest vers ce s-a intamplat vineri seara in Bucuresti.

Una din cele mai bune vesti din 2012 a fost pentru rock-ul romanesc  intoarcerea lui Kempes in tara. Misterul era maxim: va mai canta, mai poate, ce trupa are?. Rand pe rand raspunsurile au venit, incet, incet, cum intra trenul in gara. Da, Kempes va canta, da, mai poate si trupa se numeste Rezident Ex. In afara de el, formatia e compusa din 2 fosti membri Cargo, Tavi Iepan si Adrian Popescu, impreuna cu Christian Podratzki, Matthias Lange (ex Metalium) si Florin Cvasa.

Pe langa celelalte concerte pe care noua trupa le-a sustinut prin tara (in Timisoara, in Vama), cel de pe 21 Septembrie era singurul din Bucuresti pe anul asta. Si trupa nu putea rata tocmai Bucurestiul, acolo unde Kempes este atat de iubit. Iar asta s-a vazut vineri seara, la Arenele Romane. Principala grija a tuturor era sa nu ploua, deoarece orasul a fost invadat de o ploaie de toamna cu o noapte inainte. Ar fi fost pacat ca acest concert sa fie privat de prezenta unui public numeros tocmai din cauza ploii, dar din fericire nu a fost asa.

Am ajuns la Arene pe la 7 seara, la timp pentru a ma pregati de trupa din deschidere, Desant din Timisoara. Surpriza mea cea mare a fost sa-l vad la bass pe Alin Achim, ex-Cargo, deci pe undeva coleg cu Kempes acum cativa ani buni. Adeptii un heavy metal corect, in forta, catchy, cu un vocal carismatic, timisorenii au incins si pregatit atmosfera pentru ce avea sa vina. Dupa circa o jumatate de ora, cei de la Desant s-au retras, nu inainte de a oferi un bis celor prezenti la Arene, care deveneau din ce in ce mai nerabdatori in a vedea Rezident Ex odata pe scena.

Dupa tragerea la sorti a castigatorilor celor 2 chitari puse la bataie de organizatori si sponsori, in uralele celor peste 25oo de oameni si-au facut aparitia pe scena cei 5 “timisoreni”. Al saselea s-a lasat un pic asteptat si, in timp ce “Buletinul de Stiri”  incepea, Arenele au luat foc iar Kempes a pasit pe scena bucuresteana dupa 8 ani distanta impreuna cu emotiile de rigoare. “Vad programul la TV” a fost versul fredonat la unison de cei prezenti, timp in care mie nu-mi venea a crede ca dupa atatia ani o trupa romaneasca produce atata emotie si aproape umple Arenele Romane.

Reactia publicului a fost incredibila, aproape toti, cu mic cu mare (nu, nu e cliseu, e adevarul) au sarit, au batut din palme si au cantat cot la cot cu cei de pe scena. Concertul a avut de toate pentru toti: emotii, solo-uri nebune, Matthias Lange aratandu-ne ca n-a stat degeaba in Metalium pret de 11 ani si 8 albume, Christian Podratzki si-a imblanzit bass-ul cu arcusul Jimmy Page style spre deliciul audientei iar acelasi Matt Lange, pe langa tigara ‘postita” cu Kempes m-a facut sa ma cred la un concert Immortal, scuipand foc pe scena. Iar Kempes? Ei bine Kempes a fost cum il stiam dar de 10 ori mai bun. Aceeasi prezenta carismatica, un frontman innascut si o voce de exceptie. Vocea care ne-a lipsit atatia ani. Faptul ca au 3 chitaristi atarna extrem de greu, trupa suna inchegat si modern, cu totul altceva decat intalnim la formatiile noastre autohtone, iar sectia ritmica e extraordinara, pedala dubla a lui Florin Cvasa  facand ravagii printre noi astia, amatori de metal extrem.

Din toate piesele cantate vineri seara (si au fost ceva,credeti-ma), Povestiri din Gara a fost fara discutie cea mai asteptata de public, cei mai “batrani” aducandu-ne aminte cu nostalgie de ea si de ce a insemnat Cargo la inceputurile sale. Recunosc fara rusine ca versurile si refrenul acestei piese intotdeauna m-au facut sa-mi dea lacrimile, dar vineri seara a fost ceva mai mult de atat: a fost bucuria regasirii cu oamenii care au compus-o, au cantat-o si cu vocalul care a dus-o la excelenta. Piesa asta fara Kempes nu are nici un farmec. Punct.

Pentru ca acest come back sa fie reusit 110%, trupa a fost chemata de 3 ori la bis, spectatorii nedorind sa-i lase sa plece de pe scena pe cei care, cu muzica si prestatia lor au adus bucurie si tristete si nostalgie si speranta in sufletul lor. Dar distractia nu s-a terminat aici, petrecerea continuand pana spre dimineata in clubul Ageless, acolo unde dragostea rockerilor bucuresteni s-a vazut cu adevarat, membrii trupei fiind de-a dreptul asaltati toata noaptea pentru poze, autografe, povestiri si amintiri.

Seara de 21 septembrie a fost o seara magica pe care am petrecut-o cu Rezident Ex si care sper din tot sufletul ca se va repeta atunci cand trupa va sustine concertul de lansare al primului album ce trebuie sa apara anul acesta.

Pana atunci :”Nu ne opreste ploaie nici soare nici vant”.

Setlist, in no particular order:
Buletin de Stiri

Oglinda

Camera Viselor

Roy Black Sabbath

Catedrala Sufletului

Iarna

Soldatul Cazut

Povestiri din Gara

Brigadierii

Inchis Caz de Boala

Pompierul Atomic

Fotografia

Metamorphosis (Metalium Cover)

Advertisements

Brains,Brains!! O poveste despre zombies.

De cand eram pustan am inceput sa dezvolt o atractie “morbida” pentru filmele horror in general si pentru cele cu zombie in special. M-am indragostit pe loc de aceste creaturi “minunate” dupa ce am vizionat clasicul “The Return of the Living Dead-1985”  in vara lui 1991. Acest film m-a marcat profund,vocabularul meu imbogatindu-se pe loc cu deja celebra replica: “brains,brains!!”. Pana acum am vizionat o gramada de filme horror,multe foarte proaste,altele exceptionale (ex:Evil Dead,The Exorcist,seria Omen si lista continua ore intregi) dar tot cele cu zombilici raman pe primul loc pentru ca sunt sincere si fara pretentii,desi multe din ele ascund subtilitati bine mascate de scenele gore,care par simpliste. De altfel,la prima vedere cineva ar putea spune (pe buna dreptate,poate) ca daca ai vazut un film cu zombies,le-ai vazut pe toate. Corect,zic,dar totusi,pentru mine,fiecare film e diferit in felul lui,chiar dacar toate au cam acelasi subiect: un grup de oameni cauta refugiu din calea hoardelor de zombies aparuti in urma unui accident nuclearo-chimic intr-o casa/mall/adapost nuclear/carciuma/strip joint. Si ce e fain de tot,mai mereu mor toti,rar scapa cate unul.

Trebuie sa adimit ca regizorul meu favorit all time de filme cu zombies este si va fi George A.Romero,fara de care cinematografia horror/splatter nu ar fi existat in forma ei actuala. Desi capodopera alb/negru “Night Of The Living Dead” din 1968 nu contine nici o referire la zombie (ei sunt numiti in film “ghouls),cuvantul magic apare prima data abia pe genericul de final. Daca pana la Romero au mai fost filme ce contineau cuvantul “zombie” (“White Zombie” – 1392,”I Walked With a Zombie”-1943), ele se refereau la sumbrul ritual haitian voodoo iar actiunea se desfasura in mare parte in Caraibe.

Romero a fost primul care a asociat apocalipsa zombie cu o contaminare radioactiva,cu un virus mortal eliberat din laboratoarele secrete,astfel mortii revenind la viata in cautarea hranei,in speta carne de om. In “Dawn of the Dead” -1978 se pune problema daca  zombie pot fi considerati canibali sau nu,avand in vedere ca sunt consumatori de carne umana. Concluzia este ca nu pot fi canibali,pentru ca nu se mananca intre ei,ci vaneaza doar fiinte vii,in speta oameni. O alta problema foarte interesanta care se discuta (apropos de vorbeam mai sus) in ultimul film al lui Romero,”Survival of the Dead”-2009 este daca zombies pot fi invatati sa vaneze/manance si alata carne decat cea umana si daca coabitarea cu ei poate fi astfel posibila. Desi se pare ca acest lucru nu este posibil si frizeaza absurdul, finalul filmului ne arata cu totul altceva,surpriza fiind maxima.

Nu voi face o cronica a filmelor lui Romero (desi ar trebui,sunt geniale) dar le voi trece in revista repede pentru ca ele au pus puternic umarul la dezvoltarea culturii zombie.

Mentionam mai sus “Night of the Living Dead”,aparut in 1968 in alb/ negru si restaurat color 18 de ani mai tarziu. E filmul care a pus piatra de temelie si care a inspirat majoritatea filmelor cu zombie,remake-uri dupa el facandu-se din 1990 incoace.

Partea a doua a seriei “Dead” este “Dawn of the Dead”-1978 si  descrie povestea unui grup de patru oameni refugiati intr-un mall ce lupta pentru supravietuire intr-o lume controlata de hoarde de zombies. Romero reia pentru a doua oara problema rasiala, una foarte sensibila in SUA, personajul principal fiind un barbat de culoare.

Partea a treia a aparut in 1985 – “Day of the Dead” si incheie trilogia Romero din secolul trecut.

Anul 2005 este anul aparitiei partii a patra, “Land of the Dead”, un film brutal care se petrece in Pittsburgh si care reia tema apocalipsei de acolo de unde o lasase “Day of the Dead”.

Partea a cincea, “Diary of the Dead” aparuta in 2007 este, din punctul meu de vedere cel mai bun film zombie din totdeauna. Este genul de reality/documentary style movie,filmat cu handycam-ul si in care suspansul este maxim, existand momente cand desi banui ce se va intampla,tot te sperii infiorator.

Partea a sasea si ultima,”Survival of the Dead”-2009 este singurul film care are o oarecare legatura cu celelalte,fiind reluata o scena din “Diary” pentru a ne fi explicata cat de grava este situatia in momentul respectiv. Este un film bun,onest si care pune o problema interesanta,pe care am prezentat-o cateva paragrafe mai sus.

Alt film care mi-a placut enorm (si care nu are legatura cu Romero de data asta) e serialul de televiziune “The Walking Dead”,un serial al carui prim sezon a aparut in 2010. Povestea o stim cu totii asa ca nu mai insist asupra ei,doar voi spune ca astept cu nerabdare seria a 3a ce va aparea in decembrie pentru a putea vedea daca nenorocita aia de Lori Grimes  va scapa cu bine. Sper ca nu:)… “The Walking Dead” este si filmul care mi-a ridicat pentru prima oara intrebarea ce ma macina de cand l-am vazut:

CE MA FAC IN CAZUL UNEI APOCALIPSE ZOMBIE ????

M-am tot chinuit sa gasesc raspunsul la aceasta intrebare,dar nu am reusit. Sigur, acum ma fascineaza gandul ca odata inceputa aceasta stare de urgenta,voi fi in alerta,voi fi nevoit sa invat sa trag cu arma,sa conduc o masina,sa mai stiu eu ca sa fac. Dar in realitate??

Intamplarea face ca in vacanta petrecuta acum ceva timp in Transilvania sa cunosc un cuplu de suedezi foarte pasionati de fenomenul zombie si care la randul lor isi cam puneau aceeasi intrebare. El,Kalle,chiar avea niste prieteni care formasera un “zombie survival group”,adica un grup de oameni care sa se invete cum sa reactioneze in cazul unei epidemii de zombie. Principala regula ar fi: “stam toti la un loc!”…Recunosc ca m-ar amuza teribil sa fac parte dintr-un asemenea grup,just for fun,dar nu stii cand iti va putea fi de folos. Am verificat din curiozitate si e plin net-ul de ele,care mai de care mai serioase,cu reguli bine stabilite punctual. De exemplu,primul care mi-a cazut in mana:

http://zombiesurvivalgroup.wetpaint.com/

In concluzie,  zombies au facut si vor face mereu parte din cultura noastra, fie pe suport video (filme,videoclipuri), fie pe suport de hartie (benzi desenate,carti), fie pe suport audio (muzica,in special death metal).

Inchei cu o superba piesa semnata de trupa suedeza Death Breath,ce vorbeste despre exact acesti minunati “compatrioti” ai nostri cu respiratie parfumata. Si nu uitati: “Brains,Brains!!!”

Horrible Eyes Zine No 4

“Se pare ca e la moda printre rockerii puristi o intoarcere in trecut,cand timpurile erau mai grele (si mai frumoase),cand nu exista internet,facebook,blabbermouth si altele asemanatoare,cand singura modalitate de a afla ceva noutati era o revista adusa de afara,revista ”bravo”editia germana sau cate un fanzin xerografiat,”obosit” nevoie mare de la atatea maini care l-au rasfoit.Deseori se intampla ca exact pagina cea mai interesanta sa lipseasca pt ca vreun fan al acelei formatii dorea sa-si pastreze informatia pretioasa numai pt el. Acum ca exista mii de moduri de a-ti obtine informatia dorita,un fanzin poate parea pt rockerul modern un accesoriu prafuit si demodat.
Dar lucrurile stau exact invers si acest fapt e dovedit de minunatul exemplar numit Horrible Eyes Zine,pe care am deosebita placere de a-l savura de cateva zile incoace (thx Coro).
Despre ce este vorba de fapt? Pai sa vedem.
Nr. 4 a aparut acum cateva luni,dar surpriza majora a fost sa descopar ca pregatirea lui a durat nu mai putin de 8 ani de zile,timp in care au luat forma interviuri si recenzii cu  formatii mai noi sau mai vechi,dar care au insemnat si inseamna ceva pt acest curent si mod de viata (pt unii) care este metalul extrem. Primul lucru care mi-a placut la acest fanzin,pe langa faptul ca are 88 de pagini!!!,a fost calitatea materialului tiparit,inrebarile si raspunsurile fiind de multe ori atipice si iesind din tiparul cretino-amabil gen:cand v-ati infiintat prima data,ce inseamna black metalul pt tine,esti satanist,ce lucrezi etc? Nu frate,aici baietii nostri Ronald,Pjier et co isi permit sa abordeze trupetii uneori zeflemitor,poate mistocar,dar intotdeauna reusind sa extraga raspunsurile dorite.Interviul cu Vomitor mi se pare unul din cele mai reusite interviuri facute vreodata,nicaieri nu am vazut o trupa luata atat de mult peste picior,dar nu intr-un mod ofensator,ci uber friendly.
Asa cum am mentionat,strecurate in josul paginilor printre interviuri sunt cateva review-uri foarte foarte intersante,dintre care mentionez S.V.E.S.T.,Aura Noir,Hoath,Maimed,Ofermod,Ereb Altor etc
Printre interviurile preferate se regasesc cele cu Vomitor,Mayhem(facut in 1990 cu Dead),NecrosChristos,Mercyful Fate,Grave Miasma, precum si un reportaj foarte atractiv despre scena occult death metal germana(Excoriate-RIP,din pacate si Venenum,care merita incercati,mai ales ca au si membri Hellish Crossfire printre ei).
In incheiere,desi nu l-am terminat,recomand din toata inima acest fanzin extraordinar.Nu judecati dupa aparente:desi arata ca gloaba rapciugoasa a lui Harap Alb,odata ce-i dai jaratec(adica te apuci sa-l citesti) se transofrma in cel mai bun prienten al tau.Credeti-ma pe cuvant…
PS.Se pare ca acesta va fi si ultimul nr al fanzinului,dar eu sper din suflet ca cineva le va baga mintile in cap bajetilor si ii va convinge sa nu renunte pentru ca ar fi un foarte mare pacat. Aviz amatorilor!!!”

U.N.S.A.N.E Sonnets In Bucharest

Perspectiva unui nou concert LOT m-a bucurat foarte mult,mai ales datorita faptului ca ultimul album de studio,”Illwill” mi-a placut teribil si eram foarte curios sa aud noile piese in concert.

Din pacate seara nu se anunta promitatoare pentru un concert in aer liber,proverbiala ploaie “tomnatica” pe care suedezii o invoca cu atata patima si-a facut aparitia chiar la ora la care ar fi trebuit sa inceapa concertul.Vremea urata si ploaia rece si marunta au cam taiat elanul spectatorilor astfel incat atunci cand Tiarra urcau pe scena pentru a-si incepe recitalul nu cred sa fi fost mai mult de 100 de oameni in fata scenei.

Adepti ai gothic metalului aflat in mare voga acum 16 ani,prin trupe ca Theater Of Tragedy,The Sins Of Thy Beloved,Tristania etc,Tiarra si-au interpretat corect cele 4 piese din repertoriu dar parca fara prea mult entuziasm poate si din cauza apatiei publicului sau a faptului ca piesele aveau un puternic iz de deja-vu sonor.Probabil principala atractie a mini recitalului a constituit-o prezenta scenica a celor trei fete,Anda,Iulia si Corina,care au dat un plus de culoare unui show destul de static si monoton.Dintre cele patru piese interpretate am remarcat “House Of  Tears” si “No More Sun”.

Imediat dupa ce show-ul Tiarra a luat sfarsit am observat cu bucurie ca in fata scenei s-a adunat un public din ce in ce mai numeros pentru a-i vedea la lucru pe cei din Abigail,una din cele mai vechi trupe de doom/death de la noi.Personal nu i-am mai vazut live de foarte mult timp si eram curios sa urmaresc la lucru trupa in noua componenta,de care R. era atat de mandru.

Recitalul Abigail a inceput la ora 20.00 pe acordurile unui intro sumbru,continuand apoi cu piese ce vor aparea pe noul material discografic sugestiv intitulat “It Is The Night I Fear”.

Noii membri (inclusiv veteranul Maimu) s-au prezentat foarte bine,trupa castigand enorm prin cooptarea lui Mihu,a carui voce si prezenta scenica au fost impecabile,iar sectia ritmica (Alex-bass si Mirel-tobe) a fost la inaltime.

Am avut parte de “Mirror/Rooms Rithout Windows”, “Astral Sleep”, “Sweet Cruelty” si incredibila “It Is The Night I Fear”,o adevarata bijuterie funeral doom ca la carte,ce uneori mi-a adus aminte de Skepticism sau chiar Colosseum.Au urmat doua piese de pe materialul din 1998, “Bitterness…Tears” si “Sonet”,piese superbe care au incheiat un recital foarte reusit al bucurestenilor.

Dupa show-ul Abigail toata lumea astpeta cu infrigurare aparitia celor de la LOT,in fata scenei nemaiavand loc sa arunci un ac.

Am remarcat lume tanara si foarte tanara,pentru unii acest concert fiind cu siguranta prima ocazie de a-i vedea la lucru pe cei patru suedezi.

In jurul orei 21.00 muzicienii au urcat pe scena in uralele publicului si asa cum era de asteptat,setlist-ul s-a bazat in principal pe ultimul material discografic, fara insa a neglija si celelalte albume din discografia trupei.

Cu un Daniel Brennare si Fredrik Jordanius (pt mine o adevarata surpriza acest neobosit chitarist) in mare forma,LOT au cantat cu placere,au comunicat cu publicul si la sfarsitul pisesei The Organ au prezentat un moment inedit.In aplauzele spectatorilor au chemat pe scena o tanara,Cristiana Chivulescu, care spre marea ei surpriza a fost ceruta in casatorie de prietenul ei.

M-a impresionat reactia trupetilor,care i-au felicitat sincer pe cei doi tineri si i-au daruit Cristianei un buchet de flori.Totul a fost filmat de echipa suedezilor si nu m-ar mira ca materialul sa apara pe un viitor DVD al trupei.

Piesele au fost variate,trecand cam prin toate albumele editate pana acum.Nu au lipsit “A Foreign Road”,” Ravenland”, “Headstones, ”Sweet Water”,”Burn Fire Burn” (Headstones),”Cosmic Weed” si “Boogie Bubble” (A Crimson Cosmos), “The Organ”,The Greymen”, “Making Evenings” si “ Crazyman” (Black Brick Road),”As Daylight Yields” (Greater Art).

Asa cum am mai spus,”Illwill” a fost cel mai bine reprezentat,nu mai putin de opt piese facandu-si loc in cele doua ore de concert, “Taste Of Hell”,”Illwill”,House Of The Setting Sun”, “Out Of Control”, “U..N.S.A.N.E”,”Behind The Green Door”,The Hating” si “Floating in Darkness”.Din punct de vedere subiectiv,regret enorm ca tocmai “Midnight Madness” a fost lasata deoparte,ea fiind una din piesele mele preferate.

Pentru ca trupa nu putea incheia concertul fara sa cante si clasicele balade legate de toamna si ploaie, a fost nevoie de doua bis-uri ca Brennare and co sa adauge si “So Fell Autumn Rain” si “Forever Autumn” la set listul si asa foarte generos al acelei seri.

A fost un concert foarte reusit,mult peste asteptari,avand in vedere ca trupa ne viziteaza a patra oara si din fericire ploaia mult cantata s-a oprit la timp si ne-a permis sa ne  bucuram imporeuna cu cei doi viitori miri de o trupa care cred eu ca mai are inca multe de spus in materie de muzica buna.

To The Bitter End – Claymore,I Divine si Primordial – Bucuresti,14.05.2011

Anuntat cu ceva timp in urma,concertul Primordial a starnit de la inceput nenumarate controverse,impartind rockerii autohtoni in cei care nu credeau ca el va avea loc si cei care erau optimisti in legatura cu desfasurarea sa.Rautatile aparute intr-o anumita parte a a asa zisei prese musicale de la noi au pus si ele paie pe foc si au facut ca acest spectacol sa devina cel mai controversat concert de pana acum(exceptand RCOA,evident).Pentru a lamuri complet lucrurile si pentru a inchide gura celor care probabil doreau ca show-ul sa nu aiba loc si organizatorul sa-si rupa gatul definitv si irevocabil,cei de la Primordial (prin carismaticul lider Alan Averill) au postat un mini filmulet pe internet pentru a-si asigura fanii infocati din Romania ca vor fi prezenti la concert la ora si data stabilite.

Cu biletul in buzunar am purces si eu catre locatia unde aveam sa asist la cel mai bun concert pe anul asta din Romania.Ajuns la locul faptei (clubul Wings,deschis relativ recent) am ramas placut surprins de sala propriu-zisa,spatioasa,aerisita,ideala pentru un concert reusit.A doua surpriza am avut-o cand am descoperit standul de merchandise foarte bine “aprovizionat” de cei de la Primordial,cu multe modele de tricouri si ultimul album in doua editii,la niste preturi mai mult decat decente.

Dupa cumparaturile de rigoare si socializarea cuvenita am asteptat inceperea show-ului.Prima trupa ce a deschis ostilitatile a fost Claymore din Bulgaria,adepta unui sympho black metal invechit,care era la moda acum 14-15 ani,cand Dimmu Borgir si Cradle Of Filth “spargeau” topurile muzicale.Cu un vocal pus mai mult pe harta,probabil din cauza ca publicul nu se manifesta deloc la “holocaustul” sonor ce se revarsa din gura lui,Claymore nu numai ca au plictisit,dar au si cantat mult, prea mult pentru un opening act. Dupa ce ultima piesa,”Antichrist”,s-a terminat,am rasuflat usurat si am ajuns in fata scenei pentru a-i vedea la lucru pe cei pentru care venisem in mod special (dupa Primordial,evident).

I Divine,o trupa foarte tanara,formata in 2009 pe scheletul a ¾ din Sear Bliss presteaza un “experimental black metal” de efect,bazat foarte mult pe sectia ritmica excelent executata de Istvan Neubrandt,Atilla Kiraly,Atilla Kovacs si Tamas Sandor si pe trombonul lui Zoltan Pal.Ca tabloul sa fie complet,vocalul trupei este nimeni altul decat Balazs Toth,o figura binecunoscuta din underground-ul maghiar,el activand in Tesstimony,trupa de cult death metal care ne-a vizitat tara in 2004.In ciuda faptului ca nu au editat nici un material discografic (pe myspace existand doar doua piese la streaming),trupa a prezentat un show complet,solid,la care publicul strans in numar mare in fata scenei a reactionat cu caldura si la finalul caruia a solicitat un bis care nu a intarziat sa apara sub forma unui cover Sear Bliss,”The Path To Motherland”.A fost un show foarte reusit,cu o prestatie excelenta a maghiarilor pe care sper sa-i revad si dupa ce-si vor lansa albumul de debut (din cate mi-a zis Balazs,acest lucru se va intampla in toamna).

Imediat dupa I Divine sala s-a umplut brusc,toti cei prezenti asteptand cu infrigurare aparitia irlandezilor de la Primordial.Pe acordurile unui “intro” inspirat cei cinci muzicieni ai urcat pe scena din Wings pentru ceea ce avea fie un concert memorabil.In uralele publicului,un Alan in mare forma a facut repede prezentarile “We are Primordial from the Republic of Irleand.Are you with us? Cause we are with you!!!”.Ceea ce a urmat e greu de povestit.Concertul a inceput cu “No Grave Deep Enough”,piesa ce deschide si ultimul album “Redemption At The Puritan’s Hand” si care live este “inspaimantatoare” de-a dreputl.Ca Alan este un frontman de exceptie o stiu toti cei care l-au vazut pe Dvd-ul “Empire Falls” sau macar o data live,dar de data aceasta parca s-a intrecut pe sine.A cantat,a incitat publicul in permanenta,a baut cantitati imense de alcool,si-a “maltratat” colegii de trupa si totusi nu a gresit nici un vers,nici o intrare.Faptul ca nu erau in turneu a contat enorm pentru ca desi initial show-ul trebuia sa dureze o 1h 30 el s-a extins pe durata a doua ore si jumatate,care din pacate au trecut mult prea repede.Set listul a fost unul bazat in principal pe ultimele doua albume,cum de altfel era si normal,piese ca “Bloodied Yet Unbowed”,”Lain With The Wolf”,”Gallow’s Hymn”,”As Rome Burns”,”Heathen Tribes” si celebra de pe-acum “Empire Falls” neputand lipsi din nici un concert Primordial care se respecta.Pentru ca show-ul sa fie complet,nu au lipsit nici clasicele “Autumn’s Ablaze”,”The Burning Season” sau “Gods To The Godless”,poate mai putin stiute de unii spectatori mai tineri dar care au inca o greutate aparte si live suna mai bine ca niciodata.Comunicarea cu sala a fost fantastica,publicul bucurestean raspunzand cu caldura tuturor indemnurilor lui Alan de a aplauda,canta,striga,totul culminand cu standing ovations-urile de la sfarsitul concertului cand abslout toti cei prezenti in sala i-au chemat pentru un bine meritat bis pe care Alan nu l-a putut allege singur,scuzandu-se ca nu mai repetasera nici o piesa in afara de cele cantate pana atunci.Pana la urma s-au hotarat asupra piesei “The Golden Spiral”,care deschide albumul The Gathering Wilderness din 2005 si dupa 2 ore 30 concertul a luat sfarsit cu promisunea ca ne vom vedea la bar pentru un pahar si o poveste.

Asa s-a scris istoria acestui concert,un concert mai mult decat reusit,care ne-a demonstrat ca se pot organiza si la noi astfel de evenimente,in ciuda unora care doreau ca el sa fie un fiasco.

Sincere felicitari tanarului organizator,trupelor si publicului care au facut din acest  minunat eveniment a night to remember.

Occult Rituals Over Bucharest

Inca de cand a fost anuntat,acest concert mi-a suscitat un interes deosebit din doua motive: Ragnarok este una din trupele mele favorite din aria black metal si pentru ca,acum 11 ani,imediat dupa aparitia albumului “Diabolical Age”,duceam o corespondenta intensa cu Jontho,tobosarul trupei.Intr-unul din mail-uri l-am intrebat de ce nu vin in Romania pentru un concert.Raspunsul a fost ca ei ar veni cu placere sa cante dar ca ar trebui sa-i cheme cineva si pana atunci nu se intamplase acest lucru.Iata ca in sfarsit cineva i-a chemat si desi concertul era cat pe ce sa nu aiba loc (din mai multe motive pe care le stim cu totii),Ragnarok au cantat nu doar o data,ci de trei ori in Romania,in trei locatii diferite,”beneficiind” de un traseu destul de intortocheat.

Revenind la seara de vineri pot spune ca am avut ceva emotii legate de organizarea concertului.Cateva intrebari justificate imi treceau prin minte:

–         se va tine sau se va anula in ultima clipa,data fiind imaginea promoterului?

–         cum va fi locatia,va beneficia de un sunet bun,va veni lume,etc?

Ajuns la fata locului,spectrul unei seri ratate mi s-a aratat in toata splendoarea lui vazand “scena” clubului (de fapt o incapere golita de mese si scaune) si mai ales spatiul ingust. Incet incet insa,indoiala a facut loc nerabdarii si  mai apoi certitudinii cand,dupa vreo ora si jumatate si 4-5 beri si-au facut aparitia cele doua trupe carand dupa ele instrumentele si cutiile cu merchandise.Staff-ul barului s-a pus imediat pe treaba si in cateva minute totul a fost montat,concertul putand incepe.

Desi activeaza din 1996 si au 4 albume editate,nu auzisem de Nervochaos pana la ora show-ului,asa ca am fost lovit in plina figura de un thrash/death energic,asa cum numai sud-americanii stiu sa faca. Cu un vocal (Daniel Blasphemoon) in mare forma si o sectie ritmica foarte exacta-mi-a placut mult tobarul Edu Lane- brazilienii au prestat un set de piese bazat in mare parte pe ultimul album de studio “Battalions of Hate” scos anul trecut. Piese ca “Total Satan”, “I Fucking Hate You” sau excelentul cover Sepultura “Funeral Rites” au incins atmosfera la maxim,publicul cerand la final un bine meritat bis. Imediat dupa iuresul sud american am dat iama la standul de merchandise pentru a-mi procura ceva materiale,acestea fiind prezente din belsug la niste preturi mai mult decat rezonabile.

Urmau sa inceapa Ragnarok si imi doream enorm ca si ei sa beneficieze de sunetul foarte bun de care s-au bucurat brazilienii. Si asa a fost. Ce a urmat e greu de povestit…In acordurile unui “Intro” trupa a “pasit” pe scena si ,timp de o ora si ceva am avut parte de un adevarat regal black metal.Ca orice trupa norvegiana care se respecta,baietii au etalat cruci intoarse,corpse paint si alte accesorii adecvate.Vocalistul HansFyrste a fost in mare forma,confirmand ca si live “suna” la fel de bine ca si pe cd.Din formula care figureaza pe ultimul album,”Collectors of the King” a lipsit chitaristul Brigge, fiind inlocuit de Bolverk. In spatele tobelor Jontho si-a aratat maiestria,executand cu o usurinta ce numai practica ti-o poate da blast beat-uri ucigatoare si pasaje mid tempo deopotriva,dovedind ca nu degeaba a  “prestat” pe albumul “Demonic Possesion” al co-nationalilor de la Tsjuder.

Set list-ul a fost unul variat,cu piese de pe aproape toate albumele (“It’s War”, Pagan Land”,”In Nomine Sathanas”,”Blackdoor Miracle”,etc),cu un accent pus pe ultimele doua realizari discografice..Sunetul a fost perfect,publicul de nota 10 ( un steag norvegian flutura chiar in primul rand)si dupa o ora si un pic,trupa a parasit scena improvizata in aplauzele publicului.S-a cerut un bis dar dat fiind faptul ca muzicienii trebuiau sa plece imediat dupa concert in Slovacia totul s-a terminat aici.A mai fost timp si pentru niste poze si autografe cu cei pe care i-am asteptat atat de mult.

Pentru mine a fost o seara memorabila si-l felicit pe organizator si pe cei din club care au facut o treaba exceptionala intr-un timp atat de scurt.Imi doresc ca si dupa concertul Primordial sa ma simt la fel cum m-am simtit vineri seara…dar asta depinde si de promoter.

First step

Well, here it is. My first blog ever. It will be a place related to computer games,tattoos,movies,beer and last but not least MUSIC. The music I like. That means extreme metal and not only that. I will try to review the albums that made a huge impression on me over the years and the albums that I will discover in time. I will also post concert reviews and from time to time some vacation impressions. Wish me luck!!